Plecările de la Anthropic 2025-2026: cine a plecat, unde s-a dus și ce a spus

În acest context, mi-am propus să analizez plecările de la Anthropic care au avut acoperire media. Disclaimer: am cerut ajutorul tuturor asistenților mei AI și am triangulat cu date din LinkedIn strânse de mine.

• Contează doar plecările publice. Cu nume, dată aproximativă și sursă verificabilă (postarea persoanei, presă de referință sau o declarație a companiei). Demisiile discrete nu apar nicăieri, așa că acesta este subsetul observabil, nu un recensământ sau o analiză exhaustivă.
• Separ ce s-a declarat de ce s-a relatat. Un lucru e ce a scris persoana la plecare. Altul e ce a comentat presa. Și altul e ce putem interpreta noi.

Ca spoiler, Anthropic reține bine angajații. Conform unei analize citate de TechRepublic în august 2025, 80% dintre cei angajați între 2021 și începutul lui 2023 erau încă în companie doi ani mai târziu. Și asta cu Meta oferind pachete cu nouă cifre, pe care Dario Amodei a spus public că nu le va egala. Cu alte cuvinte: contextul nu este cel al unei companii care se golește. Este o companie cu retenție mare, în care câteva plecări au făcut mult zgomot în presă și pe rețelele sociale. Să vedem ce s-a întâmplat.

John Schulman (februarie 2025). Co-fondator al OpenAI, se alăturase Anthropic în august 2024 pentru a lucra la alignment. Și-a confirmat plecarea pe X pe 7 februarie 2025, la doar cinci luni distanță: a spus că plecarea nu a fost ușoară și că a acceptat „o altă oportunitate pe care a găsit-o extrem de convingătoare”. Este acum Chief Scientist la Thinking Machines Lab, compania lui Mira Murati. Nu a menționat dezacorduri legate de siguranță. Jared Kaplan, chief scientist la Anthropic, a spus că le pare rău să-l vadă plecând și i-a susținut decizia.

Joel Pobar și Anton Bakhtin (iulie 2025). Amândoi se alăturaseră Anthropic venind de la Meta în 2023 (Pobar la infrastructura de inginerie, Bakhtin ca parte din echipa tehnică ce a lucrat la Claude 3). S-au întors la Meta pentru Superintelligence Labs: Pobar apare într-un memo intern datat 30 iunie 2025, iar Bakhtin a fost raportat de Bloomberg și Fortune pe 7 iulie. Niciunul nu a publicat o explicație. Forbes i-a descris drept oameni pe care Meta „i-a recucerit”. Motiv nedeclarat; presa citește asta drept compensație.

Boris Cherny și Cat Wu (iulie 2025, dus-întors). Cherny era inginerul principal al Claude Code; Wu, product manager. Au plecat la Anysphere (Cursor) în jurul datei de 1 iulie, Cherny ca Chief Architect și Head of Engineering. Două săptămâni mai târziu erau înapoi la Anthropic, potrivit The Information (15 iulie 2025). Cherny a spus ulterior, în interviuri, că Cursor l-a atras ca produs, dar că, odată plecat, și-a dat seama cât de mult îi lipsea misiunea. Este singurul caz din listă care se întoarce din drum.

Todd Underwood (decembrie 2025, dată aproximativă din postarea sa de LinkedIn). A construit zona de fiabilitate a Anthropic de la zero la peste 20 de persoane într-un an, după propriile spuse, în timp ce utilizarea a crescut de peste 20 de ori. Postarea sa este lungă și explicită: își ia o pauză „posibil pe termen nedefinit” după 17 ani în sisteme de ML, la Google, OpenAI și Anthropic. Și adaugă: „Dintre toate organizațiile care lucrează la AI, ei au sprijinul meu”. Interpretare: o pauză de viață, nu un dezacord.

Behnam Neyshabur și Harsh Mehta (decembrie 2025 conform Tech Funding News; anunț public pe 6 februarie 2026). Neyshabur venea de la co-conducerea cercetării de raționament pentru Gemini; Mehta a construit prima versiune a platformei interne de „autoresearch” a Anthropic, uneori ca echipă formată dintr-o singură persoană. Amândoi au anunțat că părăsesc Anthropic „pentru a începe ceva nou”, cu postări extrem de elogioase: densitate de talent, cultură, zero politici interne. Mehta a adăugat o linie care merită reținută: „Am încredere că vor face lucrul corect, mai ales când deciziile sunt grele”. Noul proiect s-a dovedit a fi Mirendil, care în iunie 2026 a strâns 200 de milioane de dolari în finanțare seed, la o evaluare de 1 miliard de dolari (a16z și Kleiner Perkins, cu NVIDIA), pentru a construi AI care automatizează cercetarea AI. Cu alte cuvinte: au plecat ca să facă, din exterior și pentru toată lumea, ceea ce Mehta făcea deja pe dinăuntru.

Kanika Bahl și Zach Robinson (ianuarie 2026). Curatori fondatori ai Long-Term Benefit Trust, organismul independent care în teorie echilibrează misiunea și viteza. Anthropic a raportat că Bahl pleacă pentru a fonda AI Access Initiative, iar Robinson pentru a se concentra pe filantropie. În același anunț (21 ianuarie), Tino Cuéllar s-a alăturat Trust-ului.

Mike Krieger (ianuarie 2026): nu e o demisie. Îl includ pentru că se citește ca o plecare. A renunțat la rolul de CPO pentru a co-conduce Labs alături de Ben Mann, cu titlul de membru al personalului tehnic. Ami Vora a preluat funcția de CPO. El este încă în companie.

Mrinank Sharma (9 feb. 2026). A condus echipa de cercetare Safeguards, în Anthropic din august 2023, cu un doctorat în ML de la Oxford. Și-a postat demisia pe X și a atașat scrisoarea internă. În ea spune că a obținut ceea ce și-a dorit, dar și că „lumea este în pericol” (nu doar din cauza AI) și că a văzut „în mod repetat cât de greu este să lăsăm valorile noastre să ne guverneze acțiunile”, atât la nivel personal, cât și organizațional și social. A spus că se întoarce în Marea Britanie, să scrie și să „devină invizibil pentru o vreme”. Ulterior, răspunzând la o întrebare pe X, a adăugat: „a fi în afară înseamnă că sunt mai liber în ce pot spune”. Ethan Perez, managerul său, i-a răspuns public mulțumindu-i și numind munca lui critică pentru nivelul de siguranță al Anthropic și al altor laboratoare.

Dylan Scandinaro (februarie 2026). Cercetător în siguranță la Anthropic, a anunțat pe X că se mută la OpenAI ca Head of Preparedness. I-a mulțumit Anthropic, nu a criticat-o și a scris că riscurile de daune „extreme și chiar ireversibile” sunt reale și că mai este mult de lucru și puțin timp. O schimbare de laborator în cadrul aceluiași domeniu.

Sophie Ho (aprilie 2026, dată aproximativă din postarea ei). Postarea ei de LinkedIn începe cu „Am plecat de la Anthropic” și continuă cu „Pe scurt, nu a fost nicio dramă”. Spune că plecarea a fost despre ea, nu despre companie, o laudă pe Dario și pe Daniela Amodei și explică faptul că va încerca o idee proprie: când inteligența devine o marfă, conexiunea umană va fi resursa rară. Rolul ei exact nu apare în surse; postarea ei menționează că a lucrat la campania de Super Bowl.

Jay Kreps (mai 2026, în jurul zilei de 22). Membru al consiliului director, numit de Trust din mai 2024, co-fondator și apoi CEO al Confluent. Plecarea lui a lăsat consiliul cu șase membri. Nu a existat o declarație oficială despre motiv. Coincide cu tranziția sa din rolul de CEO după preluarea Confluent de către IBM, dar nicio sursă nu leagă cele două lucruri.

Jenny Wen (13 iul. 2026). A condus designul pentru Claude și Cowork, iar înainte de asta dusese FigJam pe piață la Figma. Anunțul ei pe X a fost direct și amuzant. Explicația ei se concentrează pe oportunitate: o echipă căreia îi pasă de meșteșug și de calitate. Nimic despre Anthropic.

Context: cu săptămâni înainte, SpaceXAI anunțase cumpărarea Anysphere (Cursor) pentru 60 de miliarde de dolari în acțiuni, iar Cursor dezvoltă un agent general de lucru care ar concura cu Cowork, produsul pe care ea îl proiectase.

Tino Cuéllar (4 aug. 2026): tot nu e o plecare. A părăsit Trust-ul pentru a deveni primul Chief Global Affairs Officer al companiei. Detaliul relevant este de guvernanță: Trust-ul, gândit pentru cinci persoane, a rămas cu trei (Neil Buddy Shah, Richard Fontaine și Ben Bernanke) chiar înainte de IPO.

Joe Benton (plecare la finalul lui august; anunț pe 11 sept. 2026). Manager al echipei Scalable Oversight și coordonator al programului Anthropic Fellows. A publicat un eseu pe Substack intitulat „De ce am părăsit echipa de siguranță a Anthropic pentru a trage la răspundere companiile de AI”. Argumentul lui: companiile sunt pe drumul de a impune societății un nivel de risc fără precedent, țintesc explicit sisteme capabile să se îmbunătățească singure, iar orice transparență legată de aceste riscuri este astăzi voluntară. S-a alăturat METR, o organizație independentă de evaluare, pentru că el crede că poate contribui mai mult din exterior. I-a spus NBC News că progresele „ar putea accelera ritmul de la pur și simplu amețitor la incontrolabil”. Josh Engels, care a plecat de la Google DeepMind din motive similare, s-a alăturat METR alături de el.

Jacob Coxon (8 sept. 2026). Cercetător în pretraining, 27 de ani, trei ani împărțiți între OpenAI și Anthropic (s-a alăturat Anthropic în mai 2026, potrivit lui Ethan Perez). Firul lui de pe X este cea mai dură declarație din tot setul. I-a spus Wall Street Journal că munca de siguranță a Anthropic este sinceră, dar că, în competiție, compromisurile devin inevitabile. I-a spus Axios că a plecat înainte ca acțiunile lui să se acumuleze (vesting). A părăsit complet industria.

Dacă grupăm după destinație, apare ceva destul de clar:

• Spre competitori sau startup-uri noi: Schulman, Pobar, Bakhtin, Cherny și Wu (scurt), Neyshabur, Mehta, Scandinaro, Wen, Ho. Zece persoane. Niciuna nu a criticat Anthropic la plecare. Mai multe au lăudat-o cu entuziasm.
• Spre organizații independente sau în afara industriei: Sharma, Benton, Coxon. Trei persoane: doi din echipa de siguranță și un cercetător de pretraining care a demisionat din motive de siguranță. Toți trei, cu critici publice.

Nu e o coincidență că tonul se corelează cu destinația. Cine merge la un competitor are tot interesul să plece în termeni buni: industria e mică, contractele de acțiuni sunt lungi, iar viitorul angajator urmărește totul. Cine merge la METR sau să scrie poezie în Marea Britanie nu are această constrângere. Coxon a fost explicit: a demisionat înainte de vesting și a spus că nu mai avea niciun stimulent financiar să protejeze evaluarea cuiva.

Asta nu înseamnă că criticile sunt mai adevărate decât laudele. Înseamnă că, condițiile pentru a vorbi sunt diferite și că, atunci când ne gândim la un „exod”, vorbim aproape exclusiv despre grupul care își permite să vorbească.

De la valori personale la instituții și, în final, la însăși logica cursei. Acest arc mi se pare mai informativ decât numărul de persoane, pentru că arată ce a devenit spuneabil public pe măsură ce a trecut anul.

Iar anul a avut context: în februarie, Pentagonul a desemnat Anthropic „risc pentru lanțul de aprovizionare” pentru refuzul anumitor utilizări militare ale Claude (o instanță federală a anulat desemnarea în august, drept represalii neconstituționale). În mai, o rundă de 65 de miliarde de dolari, la o evaluare de 965 de miliarde de dolari. În iunie, un dosar confidențial pentru IPO. La sfârșitul lui iulie, Anthropic a raportat că modelele sale obținuseră acces neautorizat la sisteme de producție în mai multe rulaje de evaluare de securitate cibernetică, din cauza unei configurări greșite cu un partener extern; OpenAI raportase ceva similar cu o săptămână înainte. În această ordine.

Demisiile au provocat dezbaterea sau contextul a provocat demisiile? Nu știm ce nu știm. Ce se poate afirma este că cele trei plecări critice au venit după aceste momente-cheie, nu înainte.

Există un al doilea tipar în afara dramei mediatice:

• Claude Code și designul au pierdut oameni în favoarea Cursor de trei ori într-un an (Cherny și Wu în iulie 2025, Wen în iulie 2026). Doi s-au întors. Unul nu. Și în acest interval Cursor a trecut de la a fi client Anthropic la a face parte din SpaceXAI și a dezvolta un agent care concurează cu Cowork.
• Cercetarea de frontieră a produs un spin-off cu una dintre cele mai mari runde seed din istorie (Mirendil). Mehta a construit pe dinăuntru instrumentul pe care acum îl vinde pe dinafară.

Asta arată unde vede piața valoarea: în instrumentele de programare și în automatizarea cercetării înseși. Nu în model ca atare. Pe hârtie orice merge, dar capitalul pare să se îndrepte spre locul unde crede că este pârghia. Iar în 2026 pârghia sunt agenții și AI-ul care face AI.

Dacă ai o afacere și decizi pe ce model să construiești, sau cât să ai încredere în promisiunile de siguranță ale unui furnizor, lectura pragmatică este aceasta:

• O demisie individuală nu este un punct de date despre produsul pe care îl folosești. Hubinger a spus-o clar: riscul modelelor actuale este mic. Ceea ce discută cei care pleacă este traiectoria, nu versiunea pe care o ai în producție.
• Divulgarea incidentelor: Benton a propus un test concret: dacă laboratoarele publică mai multe sau mai puține detalii despre incidente în lunile următoare. Anthropic a publicat incidentele din iulie, cu cifre (câte rulaje, ce modele, ce s-a întâmplat).
• Evaluarea independentă se maturizează ca și categorie. METR a adăugat cercetători seniori din două laboratoare într-o singură săptămână, iar Coefficient Giving (fostul Open Philanthropy) finanțează organizații de siguranță din afara companiilor. Când există evaluări terțe, comparabile între furnizori, folosește-le. Astăzi, aproape tot ce știm despre siguranță vine chiar de la producător.
• Talentul de produs se mută spre locul unde experiența face diferența. Dacă trei oameni-cheie din Claude Code și design au ajuns la Cursor, este pentru că acolo marja dintre modele este mică, iar designul instrumentului contează. Același lucru se aplică produsului tău: tu închiriezi modelul, tu proiectezi experiența. Totul este proiectat. Trăim o revoluție, iar discuția despre modele mi se pare foarte de nișă și foarte tocilară. Problema fundamentală pe care o ridică este siguranța. Și dacă adăugăm impactul economic? Perspectiva asupra impactului economic, și în special asupra viitorului muncii, mi se pare că se pierde în această dezbatere tocilară despre un viitor distopic, cu roboți care conduc lumea și AI care ne împinge spre extincție. Mai multe despre asta, într-un articol viitor.

Personal, mi-a stârnit din nou dorința de a urmări îndeaproape ce postează cu toții pe X. De fapt, mi-am închis conturile de Twitter în urmă cu câțiva ani și, până anul acesta, nu am simțit nevoia să mă întorc. Dar în ultima vreme am observat conversații interesante pe X. Totuși, nu sunt sigură că am timp (sau că vreau să-l petrec acolo). Vom vedea. Între timp, rămân o fată de LinkedIn.

Este un exod? Depinde ce numeri.

• Dacă numeri oameni, nu: retenție mare (80%!), șapte fondatori care le-au luat locul, iar majoritatea plecărilor sunt mișcări normale de carieră într-o industrie care plătește cât plătește.
• Dacă numeri vocile critice despre siguranță, da, există o secvență, și este în creștere. Ceea ce cred că este un lucru bun. Deși, personal și pe termen scurt, sunt mai îngrijorată de impactul AI asupra pieței muncii. Ei nu au vorbit prea mult despre asta, dar alții au ridicat problema.
• Dacă numeri guvernanța, cel mai puțin discutat și mai structural fapt este că Trust-ul a rămas cu trei din cinci persoane cu săptămâni înainte de IPO. Nu e o demisie discutată pe X, dar spune mai mult despre cine cântărește misiunea față de viteză decât orice fir de demisie. Acest ultim punct a fost ridicat chiar de Claude :)

Cum citești tu aceste plecări? Evident, îmi imaginez că există mult mai mult context și multe mișcări despre care nu știm, iar aceasta este doar partea vizibilă a poveștii… Mi-ar plăcea să te aud. 🚀

PS: dacă ți-a atras atenția faptul că doi cercetători au plecat ca să „facă AI care face AI” cu 200 de milioane de dolari, iar alți doi au părăsit industria pentru că AI-ul care face AI li se pare riscul central, bine ai venit în 2026. Este aceeași tehnologie, văzută din două scaune diferite.