Tehnologia „purtabilă” sau wearable este una dintre multiplele fațete ale tehnologiei ubicue. Ubicuitatea înseamnă a fi peste tot în același timp. Sub acest concept, dispozitivele wearable sunt obiecte inteligente pe care le purtăm peste tot prin microprocesoare încorporate în haine, ceasuri, brățări, ochelari.
Aplicațiile sunt multiple, de la monitorizarea somnului sau a ritmului cardiovascular în timpul activităților sportive, la facilitarea muncii în contextul serviciului clienți sau îmbunătățirea vieții persoanelor care suferă de o anumită boală.
Deși ne-am obișnuit ca smartphone-ul să fie omniprezent în viața de zi cu zi, produsele wearable promit să schimbe modul în care interacționăm cu tehnologia, deoarece de multe ori nu există un ecran prezent permanent, ci senzori sau microprocesoare care ar putea trece neobservate. În timp ce captează informații despre activitățile noastre, ajungem să uităm că există, atât de mult încât seamănă cu un simplu accesoriu sau un al doilea strat.
Graficul următor generat cu Google Trends ilustrează interesul crescător pentru căutările despre tehnologia wearable pe Google în ultimii ani și, în special, impactul știrilor despre Google Glass și Apple Watch, două dintre cele mai cunoscute produse:
La târgul The Wearable Technology Show din Londra, am găsit de la mărci deja cunoscute precum Google și Apple, până la startup-uri. Expozanții prezintă produse cu aplicații în principal pentru lumea sportului, sănătate, divertisment, muncă în condiții speciale și servicii pentru clienți. Multe dintre aceste produse sunt comercializate în acel moment, cum ar fi ceasurile sport și smartwatch-urile, în timp ce altele sunt în stadiul de prototip funcțional, Beta sau alt stadiu pre-comercial.
În ceea ce privește publicul prezent, pe lângă unii reprezentanți ai companiilor în căutare de oportunități sau talente, se pot vedea mulți early adopters numărând zilele până la lansarea următorului smartwatch, testând dispozitive de realitate augmentată sau pur și simplu visând la următorul monitor de activitate care le-ar oferi chiar și cele mai mici informații despre ultima lor alergare.
Este clar că vom vedea evenimente de acest gen din ce în ce mai des și numărul produselor „purtate” va crește. Mai mult decât o modă, este o nouă categorie de produse care implică proiectarea unui nou tip de experiență.
Deși termenul „utilizabilitate” este frecvent folosit pentru a vorbi despre tehnologie și designul interfețelor, fundamental este un concept care se aplică produselor, serviciilor și experiențelor de tot felul.
Câteva euristici de luat în considerare în designul wearables:
- Ușurința în utilizare a wearables trebuie să fie o caracteristică nu numai a dispozitivului ca atare și a aplicației, care de multe ori se sincronizează prin smartphone, ci și a întregului proces: trebuie să fie ușor de sincronizat cu smartphone-ul. Așa cum trebuie să fie intuitiv să sincronizezi această aplicație cu altele conexe sau să conectezi un wearable cu alte dispozitive.
- Utilizatorul trebuie să aibă claritate asupra stării sistemului: Înregistrează sau nu activitatea? Este sau nu sincronizat? Multe wearables nu au ecran, așa că nu este atât de trivial să proiectezi interacțiunea unui utilizator cu un obiect care aparent nu comunică nimic și o aplicație care comunică, dar care fără sincronizare nu este utilă.
-
Afișați informațiile de la nivelul cel mai generic la cel mai specific: Posibilitățile de a capta informații de utilizare / monitorizare sunt infinite, așa că trebuie să ne preocupăm de vizualizarea și organizarea informațiilor pe straturi pentru a nu genera supraîncărcare cognitivă.
-
Învățați din comportamentul utilizatorului și personalizați experiența: Dacă utilizatorul sincronizează zilnic aplicația monitorului cu o altă aplicație, ar fi interesant ca sistemul să învețe să facă acest lucru singur. Sau, dacă monitorul de somn „știe” câte ore de somn profund a avut utilizatorul, ar fi interesant să-i arate dacă este mult sau puțin în funcție de activitatea și profilul său (vârstă, sex etc.).
- Luați în considerare ajutorul contextual: Dacă cercetarea cu utilizatorii este bine făcută și din testare știm ce interacțiuni sunt mai complexe, pe lângă îmbunătățirea interfeței, trebuie să luăm în considerare un minim de ajutor, fie cu conținut scurt, tutoriale, întrebări frecvente etc. Întotdeauna având în vedere contextul de utilizare. Dacă utilizatorul este în modul offline (fără internet), în mod clar nu va vedea tutoriale pe Youtube pentru a înțelege cum funcționează sincronizarea.
Înțelegerea contextului de utilizare
Este esențial să înțelegem cum va fi utilizat produsul și în ce condiții. De la condiții climatice (va ploua? va fi temperatură scăzută?), la conectivitate (este nevoie de wifi pentru a folosi ochelarii de lucru?), dependența de un alt dispozitiv (trebuie sincronizat prin bluetooth?), până la detalii despre îmbrăcămintea utilizatorului sau tipul de activitate pe care o desfășoară.
Un instrument precum un Customer Journey Map (Hartă a experienței clientului) permite vizualizarea experienței clientului și a interacțiunii sale cu produsul / serviciul prin diferitele puncte de contact. Atunci când se proiectează un serviciu care implică un wearable, trebuie luat în considerare întregul ciclu, inițial ca propunere ca parte a procesului de prototipare și apoi în etapa de testare și implementare. Ce lacune există? Cum putem rezolva posibilele fricțiuni? În ce momente putem modifica un mic detaliu pentru a face ca experiența să nu fie doar bună, ci remarcabilă și memorabilă?
Sursa imaginii: servicedesigntools.org
Pentru a afla mai multe despre istoria wearables, această infografie de la Mashable este un rezumat interesant.
Ce experiență ai avut cu wearables ca utilizator, designer sau cercetător?
De 
