Co-design: Proiectare cu utilizatorii, nu pentru ei

Co-designul este o metodă care unește creativitatea persoanelor cu funcții și specialități diferite pentru a lucra împreună la proiectarea unui produs sau serviciu. Servește la colectarea ideilor într-o dinamică colectivă, încorporând experiența actorilor care, în mod normal, erau doar observați din exterior.

Ce este co-designul

Spre deosebire de designul tradițional, unde munca este adesea individuală și viziunile personale nu sunt întotdeauna împărtășite, co-designul stabilește un obiectiv comun între profiluri care anterior participau doar ca agenți externi ai procesului: cercetătorul, executivul de servicii pentru clienți și, mai ales, utilizatorul final. Într-o sesiune de co-design, aceste persoane devin experți în propria lor experiență și aduc elemente de valoare directă soluției.

La ce folosește

Co-designul servește la colectarea de idei noi într-o dinamică colectivă, din experiența diversilor actori ai sistemului care este proiectat. Este o metodă bună atunci când echipa trebuie să iasă din propriul punct de vedere — cel al designerului sau al afacerii — și să încorporeze perspectiva celui care folosește cu adevărat serviciul, fără intermediari care să interpreteze pentru el.

Cele trei cerințe pentru a funcționa

• Să accepți că toți oamenii sunt creativi și vor participa dacă sunt motivați și li se oferă instrumentele adecvate
• Să cultivi diversitatea ca fir roșu: dacă întregul grup împărtășește aceeași origine și perspectivă, rezultatele vor fi previzibile și limitate
• Să favorizezi dialogul, cu un spațiu comun și un limbaj împărtășit între membrii care, în mod normal, nu lucrează împreună

Roluri într-o sesiune de co-design

Pe lângă facilitator și raportor, este indicat să desemnezi pe cineva care să gestioneze explicit timpul, anunțând când mai sunt cinci minute până la încheierea fiecărui bloc, deoarece în practică discuțiile bogate tind să se extindă mai mult decât era planificat și fără acest avertisment exercițiul își pierde ritmul.

În atelierele noastre, de obicei, convocăm grupuri de 3 până la 6 persoane pe masă, amestecând intenționat pe cei care proiectează, pe cei care execută serviciul zilnic și pe utilizatorii finali. Un facilitator ghidează dinamica și gestionează timpii; un al doilea rol, cel de raportor, sistematizează pe post-it-uri ceea ce se generează, astfel încât nimic să nu se piardă la sfârșitul sesiunii. Este crucial ca niciun profil să nu domine conversația: facilitatorul trebuie să invite activ să vorbească pe cel care are mai puțină obișnuință de a participa la procesele de design.

Formate de sesiune

O altă variantă pe care o folosim frecvent este împărțirea sesiunii în două momente: unul de generare deschisă de idei și altul, separat de o scurtă pauză, dedicat doar combinării și rafinării propunerilor deja puse pe masă, evitând astfel ca critica timpurie să frâneze creativitatea primului moment.

Formatul cel mai simplu începe cu o provocare de design deja definită, scrisă într-o frază scurtă și vizibilă pentru întregul grup. De acolo, fiecare participant generează idei pe post-it-uri individual timp de câteva minute, iar apoi grupul le grupează și le combină la masă. De asemenea, funcționează bine să legi co-designul de un desktop walkthrough, unde aceiași participanți acționează parcursul soluției pe care tocmai au propus-o, sau să închei cu o rundă de prioritizare simplă prin vot cu stickere.

Cum să menții conversația productivă

Un risc obișnuit al co-designului este ca sesiunea să se transforme într-o furtună de idei dezordonată, unde fiecare participant își apără propria propunere fără să-i asculte pe ceilalți. Pentru a evita acest lucru, este bine să stabilești reguli simple de la început: fiecare persoană își prezintă ideea în mai puțin de un minut, nimeni nu întrerupe în timp ce cineva vorbește, iar criticile sunt formulate ca întrebări ("ce s-ar întâmpla dacă...?") în loc de judecăți directe. În atelierele cu profiluri foarte diferite — de exemplu, un executiv și un utilizator final fără experiență în procesele de design — ajută, de asemenea, să dai exemple concrete a ceea ce se așteaptă înainte de a începe, deoarece limbajul tehnic al echipei de design poate intimida pe cel care participă pentru prima dată.

Materiale și logistică

• Hârtie și post-it-uri de diferite culori
• Creioane sau Sharpies
• Stickere pentru vot sau pentru marcarea priorităților

Înainte de sesiune, trebuie identificată provocarea de design și selectate cu grijă profilurile care vor participa, garantând o diversitate reală în grup. Apoi, trebuie sistematizate descoperirile și selectate ideile care vor fi prototipate.

Diferențe față de o sesiune tradițională de brainstorming

Co-designul este uneori confundat cu o simplă sesiune de brainstorming, dar diferența constă în cine participă și cu ce scop. Un brainstorming tradițional reunește de obicei doar echipa internă de design sau de produs; co-designul încorporează în mod deliberat actori externi procesului obișnuit — clienți, furnizori, personal de primă linie — deoarece cunoștințele lor tacite despre problemă nu pot fi înlocuite doar cu creativitatea echipei de design. Această diferență de compoziție explică de ce co-designul produce idei care rareori apar într-o sesiune internă, deși necesită și mai mult timp de coordonare prealabilă pentru a convoca profilurile corecte.

Limitele metodei

Co-designul nu înlocuiește cercetarea prealabilă: dacă echipa nu dispune de date de observare pe teren sau interviuri în profunzime, riscă să proiecteze pe baza unor presupuneri împărtășite de grup, nu pe dovezi. De asemenea, nu funcționează bine cu grupuri foarte mari — mai mult de șase persoane pe masă îngreunează contribuția tuturor — și nici atunci când profilurile convocate nu au timp real să se implice, deoarece metoda necesită prezență activă, nu o consultare punctuală. Și este bine de reținut că "a proiecta cu" nu înseamnă că fiecare idee a fiecărui participant trebuie implementată ca atare: echipa de design rămâne responsabilă de traducerea acestor contribuții într-o soluție coerentă.

Ce să faci după sesiune

Cu descoperirile sistematizate, pasul natural este construirea unui prototip al ideilor selectate și testarea acestuia cu aceleași profiluri care au participat la co-design, închizând ciclul de "a proiecta cu" în loc de "a proiecta pentru". Dacă în organizația ta abia acum organizezi acest tip de dinamici, kitul de design lean conține șabloane gata făcute pentru a organiza sesiunea.

Dacă vrei să vezi exemple de sesiuni de co-design facilitate, abonează-te la newsletterul FREED.