Când vorbim despre un sistem colaborativ, ne referim la un sistem informatic care facilitează schimbul eficient de date, documente, fișiere și cunoștințe între echipe și colaboratori dintr-o organizație.
Dacă te gândești, în economia actuală, munca zilnică a multor activități productive depinde de sistemele colaborative, de aceea pe blogul nostru am dezvoltat articole pentru a analiza provocările în proiectarea, redesignul și, acum, în implementarea lor.
Abonează-te la newsletterul FREED: cercetare aplicată, tendințe și instrumente.
Fără spam. Te poți dezabona oricând.
În „Why CSCW applications fail”, Jonathan Grudin (1988) identifică cei 3 factori principali care duc la eșecul implementării unui sistem colaborativ:
Este important de menționat că contextul descris de Grudin era tipic unui mediu de cercetare și practică care abia se forma.
Acum, pe măsură ce sistemele colaborative au fost încorporate ca parte fundamentală în diverse tipuri de echipe de lucru, unele provocări au rămas în urmă, în timp ce altele noi au apărut.
Odată cu adoptarea în masă a serviciilor precum Google Drive, Trello sau Slack, care au trecut prin perioade intensive de testare și evaluare, este de așteptat ca evaluarea (provocarea #3 în lucrarea lui Grudin) să nu mai fie o problemă majoră.
În plus, având în vedere că atât organizațiile, cât și persoanele au din ce în ce mai multă experiență (documentată sau nu) în implementarea sistemelor colaborative, lipsa de intuiție în gestionare nu pare a fi o problemă insurmontabilă.
Adoptarea sistemelor colaborative existente în loc de a „reinventa roata” prin dezvoltarea de sisteme interne personalizate, asigură, de asemenea, că platforma a trecut prin evaluări prealabile care au generat îmbunătățiri continue.
Cert este că provocările organizaționale generate în principal de decalajul dintre cei care implementează (ex: dezvoltatori) sau cei care solicită implementarea (ex: persoane cu funcții executive) și cei care utilizează efectiv un sistem, continuă să existe.
Utilizarea unui sistem colaborativ poate adăuga noi sarcini și poate genera o sarcină de lucru suplimentară, comparativ cu munca colaborativă „naturală”, adică nesusținută de un sistem (Dourish și Bellotti, 1992).
În acest sens, utilizarea sistemelor colaborative și a tehnologiei în general, are un impact asupra comportamentului persoanelor și a practicilor de lucru. Cu timpul, anumite roluri tind să dispară, în timp ce altele noi apar.
Deși nu o numește direct, Grudin face referire la importanța etnografiei și a designului centrat pe utilizator ca proces fundamental în proiectarea unui nou sistem colaborativ:
„We need to have a better understanding of how groups and organizations function (…) At the same time, we also need to know more about individual differences in responding to technology if we are to develop systems that can support entire groups. (…) We must also develop a better behavioral understanding of our own decision – making processes as researchers and developers”.
Alte provocări relativ noi sunt necesitatea de a genera conștientizare (awareness în engleză) sau cunoașterea muncii celorlalți, în ceea ce privește acțiunile și conținutul generat ca atare, coordonarea (Dourish și Bellotti, 1992) și confidențialitatea (Harrison și Dourish, 1996).
Înțelegerea provocărilor legate de sistemele colaborative este esențială în proiectarea, dezvoltarea și implementarea acestor sisteme într-o organizație.
Ducând acest subiect la un nivel diferit, mai degrabă conceptual, într-o lucrare care este o abordare interesantă, deși oarecum abstractă, Harrison și Dourish (1996) pledează pentru necesitatea de a trata sistemele colaborative din punctul de vedere al locului în care sunt încurajate anumite comportamente și sunt întreprinse acțiuni care au o anumită conotație culturală.
Spre deosebire de această viziune a locului, ar fi cea spațială, pe care autorii o consideră greșită pentru a aborda un proces de proiectare a unui sistem colaborativ.
Următoarea frază sintetizează principiul lui Harrison și Dourish:
„Space is the opportunity; place is the understood reality”.
Ca observație, mi se pare interesant atât fondul, cât și forma acestei lucrări prezentate la conferința CSCW, având în vedere orientarea sa către opinia despre o anumită zonă și punerea sub semnul întrebării a modului în care sunt abordate procesele de proiectare.
În cele din urmă, cele trei lucrări se concentrează pe aspecte diferite în practica și cercetarea sistemelor colaborative: două utilizează studii de caz (Grudin, Dourish și Bellotti), în timp ce a treia (Harrison și Dourish, 1996) este mai degrabă o abordare conceptuală care propune recomandări pentru procesul de proiectare a sistemelor colaborative.
Ai participat la proiecte de proiectare și implementare a sistemelor colaborative? Cum a fost experiența ta?
Nuevas Economías, Research Thinking și FREED AI Studio: conversații și analize despre afaceri, tehnologie și comportament uman (în spaniolă).
Comentariile sunt moderate înainte de publicare.
Experiențe și sfaturi pentru redesignul unui sistem colaborativ, ținând cont de munca în echipă și aversiunea la schimbare.
Recrutarea utilizatorilor pentru UX Research este esențială într-un proiect centrat pe oameni. Descoperă criterii și bune practici de selecție.
Descoperă 10 motive posibile pentru scăderea traficului organic al unui site și instrumente SEO esențiale pentru diagnosticarea rapidă a problemelor.
Descoperă 9 erori comune în optimizarea SEO a unui site web. Analizează-ți prezența online și fă schimbări simple pentru a ajunge la mai mulți utilizatori.
De